Cataracta – o boală a vârstei a treia şi nu numai….

Cataracta reprezintă una dintre afecţiunile oculare cele mai frecvent întălnite, care apare odată cu înaintarea în vârstă (de unde şi numele de cataractă senilă). Această boală înseamnă, de fapt, opacifierea progresivă a unei lentile în interiorul ochiului, numită cristalin, care are rolul de a focaliza razele de lumină la nivelul retinei şi care, în mod normal, este transparentă. Drept urmare, razele luminoase nu mai pot trece prin cristalin pentru formarea imaginii pe retină, pacientul sesizănd scăderea progresivă a vederii la ochiul respectiv. Evoluţia este bilaterală, deşi nu este obligatoriu ca amândoi ochii să fie în acelaşi stadiu evolutiv (la un ochi poate fi mai avansată decât la altul). Aproximativ 50% dintre persoanele trecute de 60-65 de ani prezintă opacifieri ale cristalinului mai mult sau mai puţin severe, fapt care a făcut ca această afecţiune să fie considerată mult timp apanajul vărstei a treia. Din păcate, poate afecta şi persoanele tinere, sub 50 ani (cataracta presenilă), şi, uneori, chiar copiii (cataracta congenitală).

Exista o mare diversitate de cauze care duc la apariţia acestei afecţiuni: vârsta înaintată, expunerea excesivă la soare şi, mai ales, la radiaţii ultraviolete, diabetul zaharat, fumatul, tratamentul cronic cu medicamente antiinflamatorii, boli inflamatorii, traumatisme sau intervenţii anterioare la ochiul respectiv, existenţa altor cazuri de cataractă în familie.

La majoritatea pacienţilor afecţiunea evoluează relativ lent, însoţindu-se de vedere înceţoşată la distantă, în special la ochiul afectat, mai ales în lumină puternică, vedere neclară la citit sau diplopie. Ochiul prezintă o sensibilitate crescută la lumină, iar culorile sunt văzute mai şters sau de nuanţă diferită (vedere gălbuie). Este important ca părinţii să observe diferitele tulburări vizuale ale copiilor pentru identificarea precoce a cataractei congenitale sau a altei patologii oftalmologice.

Medicul oftalmolog, în urma consultului de specialitate poate depista cataracta şi aprecia oportunitatea intervenţiei chirurgicale. Dacă vederea la ochiul respectiv împiedică sau jenează desfăşurarea activităţii zilnice (la serviciu, citit, sofat, etc.), intervenţia chirurgicală trebuie luată în considerare. Dacă pacientul are cataractă, dar vederea este încă bună, sunt necesare controale repetate (la un interval de şase luni) pentru schimbarea corecţiei optice şi urmărirea evoluţiei. O cataractă foarte veche este deseori însoţită de complicaţii sau de riscuri care îngreunează mult actul operator, iar rezultatele postoperatorii depind şi de starea de sănătate a retinei şi a nervului optic în momentul efectuării interventiei chirurgicale.

Intervenţia chirurgicală este singura metodă folosită pentru restabilirea acuităţii vizuale şi constă în îndepărtarea cristalinului opacifiat. Procedurile moderne chirurgicale folosesc drept tehnică fragmentarea cristalinului cu ajutorul ultrasunetelor şi apoi aspirarea fragmentelor (facoemulsificarea), ceea ce permit incizii foarte mici, de 1.8 mm. Pentru a asigura o vedere clară, cristalinul natural va fi înlocuit cu unul artificial, numit implant artificial de cristalin sau implant intraocular. În prezent, sunt folosite cristaline artificiale, moi, numite foldabile, cu dioptrie adaptată fiecărui ochi, care asigură o vedere perfectă la distanţă (pacientul va trebui să poarte numai ochelari pentru citit) sau vedere bună atât la distanţă cât şi la aproape (pacientul nemaipurtând ochelari) sau care corectează astigmatismul pre-existent şi protejează retina la ultraviolete.

Dr. Dana Preoteasa,
Medic primar oftalmolog, doctor în ştiinţe medicale,
Cabinetele medicale ONIOPTIC

Cataracta - o boală a vârstei a treia şi nu numai….

Programează-te

pentru a beneficia de servicii oftalmologice de excepție